Torasemid
În stoc
10mg · 20mg
de la 32,98 €
Pe scurt
- Torasemid este un diuretic puternic, din grupa diureticelor de ansă, care crește eliminarea apei și a sării prin urină și se folosește în edeme și în hipertensiunea arterială.
- Există două concentrații, 10 mg și 20 mg, iar pentru fiecare se poate alege între șapte mărimi de cutie, de la 30 până la 360 de comprimate.
- Se administrează o singură dată pe zi, cu verificarea regulată a potasiului, a sodiului și a funcției renale.
Torasemid: ce este și când se prescrie
Torasemid este un diuretic de ansă, cod ATC C03CA04, care își exercită efectul în ansa Henle, la nivelul rinichiului, și mărește cantitatea de urină eliminată. Prin urmare, organismul scapă mai ușor de lichidele și de sodiul reținute în exces. Conform RCP, medicamentul are două indicații: tratarea edemelor care însoțesc insuficiența cardiacă congestivă și afecțiunile rinichilor sau ale ficatului, precum și hipertensiunea arterială, în monoterapie ori în asociere. Pierderea de apă poate fi importantă, motiv pentru care tratamentul se desfășoară sub control medical.
Comprimate de 10 și 20 mg, șapte mărimi de cutie
Atât la 10 mg, cât și la 20 mg, numărul de comprimate din cutie poate fi 30, 60, 90 sau 120, iar pentru tratamente lungi există și cutii de 180, 270 ori 360. Produsul este un generic de import, iar fotografia redă cutia de marcă a fabricantului, pe care poate apărea altă concentrație decât cea comandată.
Dozele diferă de la o boală la alta
Comprimatul se înghite întreg, cu puțină apă, o dată pe zi, de preferință dimineața la micul dejun, deși alimentele nu îi modifică acțiunea. Potrivit RCP, tratamentul începe astfel:
- în edemul asociat insuficienței cardiace congestive, cu 10–20 mg pe zi;
- în edemul cauzat de boala cronică de rinichi, cu 20 mg pe zi;
- în ciroză, când lichidul se acumulează din cauza ficatului, cu 5–10 mg zilnic, în asociere cu spironolactonă sau cu un alt diuretic care păstrează potasiul;
- în hipertensiunea arterială, cu 2,5–5 mg pe zi, crescute la 10 mg dacă tensiunea nu s-a normalizat după 4–6 săptămâni.
Dacă eliminarea lichidelor rămâne slabă, medicul poate dubla pas cu pas doza, până când apare efectul dorit; pentru doze unice mai mari de 40 mg experiența este limitată. Dacă nici 10 mg nu aduc tensiunea la valori bune, se adaugă un al doilea antihipertensiv. Vârsta înaintată nu impune, de regulă, scăderea dozei; pentru pacienții sub 18 ani lipsesc datele de siguranță.
Torasemid și situația din România
O căutare după denumirea comună internațională în registrul ANMDMR, ediția din 20.10.2026, nu găsește niciun produs cu torasemid. În prezent, din această clasă sunt autorizate la noi doar preparate cu furosemid: comprimate de 20 mg și 40 mg, plus forme injectabile. Prin urmare, nici genericul de import prezentat aici nu are autorizație românească. Între cele două substanțe nu există o corespondență simplă a dozelor, așa că eventuala înlocuire o decide medicul.
Contraindicații și monitorizarea analizelor
Medicamentul nu se folosește la persoanele alergice la torasemid, la sulfoniluree sau la excipienți, în insuficiența renală cu anurie și în coma hepatică. Pacienții sensibili la sulfonamide pot avea reacții încrucișate. Pe parcursul tratamentului se fac periodic analize: electroliții din sânge, mai ales potasiul, glicemia, acidul uric și creatinina, cu atenție sporită la început, la persoanele în vârstă și în terapiile de lungă durată. Un nivel scăzut al potasiului crește riscul de tulburări de ritm, atât atriale, cât și ventriculare. Înainte de prima doză se corectează volumul sanguin redus, sodiul scăzut și eventualele dificultăți de golire a vezicii. La cirotici cu ascită, tratamentul se începe în spital, iar la bolnavii de gută crizele pot deveni mai frecvente.
Interacțiuni medicamentoase și efecte nedorite
Deficitul de potasiu sporește toxicitatea digitalicelor, iar laxativele și corticoizii îl pot accentua. Antiinflamatoarele nesteroidiene slăbesc atât efectul diuretic, cât și pe cel asupra tensiunii, în timp ce inhibitorii ECA și sartanii, adăugați la torasemid, pot coborî prea mult tensiunea arterială. Litiul se poate acumula în sânge, colestiramina reduce absorbția diureticului, iar aminoglicozidele, unele cefalosporine și cisplatina pot afecta mai puternic rinichii și auzul.
Dintre reacțiile adverse frecvente fac parte tulburările echilibrului hidric și electrolitic, alcaloza metabolică, cefaleea, amețelile, greața, vărsăturile, diareea sau constipația, pierderea apetitului, crampele musculare și senzația de oboseală. Schema potrivită de tratament cu torasemid o stabilește medicul.
