Fludac

Fludac (fluoxetină) face parte din inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), grupa cu codul ATC N06AB03, și este un generic de import. Indicațiile sunt cele descrise în RCP pentru fluoxetină: episodul depresiv major la adult, tulburarea obsesiv-compulsivă și bulimia nervoasă, unde medicamentul completează psihoterapia și ajută la rărirea episoadelor de mâncat compulsiv și a comportamentelor de purgare. Efectul antidepresiv se instalează treptat, de obicei după câteva săptămâni, nu din primele zile.

Medicamentul Fludac se oferă doar în concentrația de 20 mg, cu 30, 60, 90 ori 120 de capsule în cutie. Atunci când medicul prescrie o doză zilnică mai mare, aceasta se compune din mai multe capsule de 20 mg. Fotografia de pe pagină este orientativă.

În depresia majoră doza inițială este de 20 mg pe zi. În primele trei–patru săptămâni medicul reevaluează răspunsul și, la nevoie, crește doza, fără a trece de 60 mg pe zi; durata minimă a terapiei este de o jumătate de an. În tulburarea obsesiv-compulsivă se pornește tot de la 20 mg, cu posibilitatea creșterii treptate până la 60 mg dacă după două săptămâni efectul este slab; în lipsa unei ameliorări după 10 săptămâni, utilitatea tratamentului se reanalizează. Bulimia nervoasă se tratează, conform RCP, direct cu 60 mg zilnic.

Doza zilnică se poate lua o dată sau împărțită în mai multe prize, înainte, în timpul sau după masă. La vârstnici, medicul nu depășește de regulă 40 mg pe zi. Pacienții cu boli de ficat pot primi o doză mai mică sau mai rară, de exemplu 20 mg la două zile. La copiii de la 8 ani și la adolescenți, fluoxetina se folosește doar în depresia moderată sau severă, împreună cu psihoterapia, la decizia medicului specialist.

Denumirea Fludac nu se regăsește în nomenclatorul ANMDMR (versiunea din 20.10.2026). Pe piața românească există capsule cu fluoxetină autorizate sub două denumiri: Fluoxetin Arena, de 10 și 20 mg, și Fluoxin, de 20 mg; ambele se eliberează cu prescripție medicală reținută în farmacie.

Fluoxetina nu se combină cu inhibitorii de monoaminooxidază (IMAO). După oprirea unui IMAO ireversibil, cum este selegilina, trebuie să treacă cel puțin două săptămâni până la începerea tratamentului; după moclobemidă, care este un IMAO reversibil, se poate începe din ziua următoare. Invers, între ultima capsulă și un IMAO ireversibil se lasă minimum cinci săptămâni, pentru că eliminarea este lentă: timpul de înjumătățire al fluoxetinei este de 4–6 zile, iar al norfluoxetinei, metabolitul activ, de 4–16 zile. Suplimentele cu sunătoare și L-triptofanul cresc, de asemenea, riscul de sindrom serotoninergic.

Au nevoie de supraveghere atentă pacienții cu epilepsie, cei cu antecedente de manie, diabeticii, la care glicemia se poate modifica, persoanele cu boli de inimă acute și cei care iau aspirină, antiinflamatoare nesteroidiene sau alte medicamente care favorizează sângerările. În primele săptămâni, familia și medicul urmăresc apariția gândurilor de sinucidere și a acatiziei, o stare de neliniște în care persoana nu poate sta locului.

Frecvent pot apărea greață, diaree, vărsături, indigestie, durere de cap, insomnie sau, dimpotrivă, somnolență, vise neobișnuite, amețeli, apetit redus, oboseală și probleme sexuale. Mai rar se descriu reacții alergice, echimoze, scăderea sodiului din sânge, mai ales la vârstnici, și fotosensibilitate. Multe dintre aceste efecte slăbesc cu timpul. Oprirea bruscă poate provoca amețeli, furnicături, somn tulburat, anxietate, greață sau tremurături, de aceea doza se reduce progresiv, pe o perioadă de minimum una–două săptămâni. Medicul hotărăște când se începe, cum se ajustează și când se oprește tratamentul cu Fludac.