Floxin

Floxin conține ofloxacină, cod ATC J01MA01, și nu ciprofloxacină (J01MA02), cum se scrie uneori din greșeală. Ambele sunt fluorochinolone, însă ofloxacina este o moleculă distinctă, cu alte doze și cu alte produse autorizate. Ofloxacina inhibă ADN-giraza și topoizomeraza IV, două enzime fără de care bacteria nu își poate replica ADN-ul; astfel, bacteriile nu se mai pot înmulți.

Tratamentul este gândit pentru adulții cu forme moderate până la severe de infecție. În RCP-ul aprobat la noi pentru produsul de 200 mg figurează infecțiile urinare complicate, prostatita bacteriană, uretrita și cervicita (gonococică sau negonococică), boala inflamatorie pelvină în schemă combinată, otita medie cronică supurată, sinuzita bacteriană cronică, infecțiile intraabdominale complicate și tuberculoza, numai alături de alte antituberculoase. Pentru cistita necomplicată, infecțiile osteoarticulare, acutizările de BPOC, infecțiile cutanate complicate și diareea călătorului, ofloxacina se păstrează în rezervă, adică se alege abia când antibioticele de primă intenție nu sunt utilizabile. Decizia ține cont de cultura bacteriană și de antibiogramă.

Medicamentul Floxin se prezintă sub formă de comprimate în trei concentrații. La 100 și la 200 mg cutia poate avea 10, 20, 30, 60, 90, 120, 180 sau chiar 360 de comprimate. La 400 mg lista e aceeași, fără ambalajul de 360. Produsul este de import, iar fotografia prezintă cutia mărcii.

Dacă funcția renală e normală, RCP-ul prevede 200–400 mg în 24 de ore, fie într-o priză, fie în două, la 12 ore una de alta. Formele grave pot necesita 600–800 mg zilnic, iar peste 800 mg nu se trece. În mod obișnuit tratamentul se întinde pe o săptămână până la zece zile. Cistitei necomplicate îi sunt suficiente de regulă trei zile; pentru prostatita de origine bacteriană RCP-ul indică 600 mg pe zi, fracționat, vreme de șase săptămâni. Masa nu influențează absorbția ofloxacinei. Antiacidele cu aluminiu sau magneziu, sucralfatul, fierul și zincul o reduc însă, motiv pentru care între ele și antibiotic trebuie să treacă minimum două ore.

Pentru rinichii care filtrează insuficient există praguri clare: dacă clearance-ul creatininei se situează între 20 și 50 ml/min, pacientul primește 100–200 mg o dată pe zi; când scade sub 20 ml/min sau bolnavul face dializă, varianta este 100 mg zilnic ori 200 mg la 48 de ore. Cirozei cu ascită îi corespunde un maxim de 400 mg/zi.

Clasa fluorochinolonelor are câteva reacții nedorite rare, dar care pot persista luni de zile ori pot lăsa sechele. Inflamația și ruptura tendonului, cu predilecție a celui ahilian, pot apărea chiar din primele două zile de tratament sau la câteva luni de la terminarea lui. Pericolul crește odată cu vârsta, în bolile de rinichi, după un transplant de organ solid și atunci când se asociază un corticosteroid. Orice durere sau tumefiere a unui tendon înseamnă oprirea imediată a ofloxacinei. RCP-ul semnalează, de asemenea, riscul de neuropatie periferică, de tulburări de ritm prin QT prelungit, de colită cu Clostridioides difficile și de anevrism sau disecție aortică. Din cauza fotosensibilizării, pacientul se ferește de soarele puternic și de solar pe toată durata tratamentului și încă două zile după ultimul comprimat.

Ofloxacina este contraindicată celor cu alergie la ofloxacină sau la alte chinolone, pacienților cu epilepsie sau cu predispoziție la convulsii, persoanelor care au făcut tendinopatie în timpul unui tratament cu fluorochinolone, celor cu deficit de G6PD, minorilor, gravidelor și femeilor care alăptează. Dacă pacientul a avut în trecut o reacție severă la o chinolonă, medicamentul se ia în calcul doar în lipsa altor variante. Reacțiile adverse mai puțin frecvente țin de mai multe aparate: sistemul nervos (agitație, insomnie, amețeli, cefalee), ochii (iritație), căile respiratorii (tuse), tubul digestiv (greață, diaree, dureri abdominale) și pielea (prurit, erupții).

Conform nomenclatorului ANMDMR, actualizat la 20.10.2026, formele orale de ofloxacină autorizate la noi sunt exclusiv comprimate filmate de 200 mg: Ofloxin de la Zentiva, Zanocin de la Terapia și Ofloxacina Laropharm, fiecare cu regim de prescripție medicală. Nu există autorizații pentru 100 mg sau 400 mg, iar marca Floxin lipsește din registru. Pentru aplicare locală, ofloxacina se folosește în Floxal (unguent și picături oftalmice) și în Uniflox, picături care se pun în ochi sau în ureche. Indicația, doza și durata unui tratament cu ofloxacină le hotărăște medicul.